Dormi bine în serile fără de mine
Când vrerea-ți strigă să mă alungi în neant?
Nimic nu ne spune despre ceea ce vine,
Totul se fărimițează și s-ascunde
În refuzul propriei dorințe ce spune
Că nimic din ce am fost împreună
Nu e menit să reziste în lumile astea nebune,
În care ne rătăcim în noi înșine.
Se șterg de noi umbrele timpului
În care am trăit ce nu ne-a fost dat, și
Tot ce-am furat, furat rămine deși
În tot ce va să vina nimic nu se adaugă și nimic nu se ia.
Trecutul nu ne spune nimic căci absorbit de uitare
Doar ne iarta pe noi, înstrăinații,
Ce-s incapabili să trăiască simplul dar înspăimântătorul  “Te Iubesc!”