Să beau pahar după pahar
La un festin al timpului pierdut
Uitat de toți, p-un raft, într-un bazar,
Ascuns de vremuri în necunoscut.

Din stinga și din dreapta vin
Cărări ce se petrec în roți de timp,
În sus și-n jos e și plăcere dar și chin,
Întipărite cute pe un chip.

Iar mersul ce mă poartă-n lume,
Când mai înalt și când mai cocoșat,
A fost suflat cu grație și glume;
E incă un secret nedivulgat.

Se-ntorc oceane ca să-si ascundă valuri
Iar tot ce e ramăne-ncremenit,
S-amuză anul criticind perenul
Mai lasă-mă, sunt tot mai zăpăcit.

Și uit să și respir o vreme,
M-arunc în lumi ce se-n firipă-n mine,
Cum tot ce mă cuprinde se-ntețește
Oh lume, nu mă mai întorc la tine!