Mă întâmpin pe mine însumi în gând
În bucurie, iubire și armonie,
Mă îmbrac în lumina caldă a sufeltului meu,
Deschid ochii in profundă reverie.

Mă las purtat de mâna ce mi se întinde
În călătoria în sinele meu,
Îmi cresc aripi să mă pot desprinde
De lumea traită în simțuri mereu.

Greu sau usor ramâne să fie
O apreciere ce-o fac în plecările din mine,
Cind lumea îmi pune în față oglinda
Abisul percepției încă revine.

Corect sau greșit paradigma prezentă,
Piatră de temelie a ce vor să fie,
Trecut-am prin ele in ce am trait,
Le accept și transform in evoluție.

Bine și rău trăiesc laolată în mine
Precum o sinuoasă functie,
Iar ce aleg să hrănesc se revarsă
În vorbe, în gând, în intenție.

Dau timpului multumirea pentru tot ,
Energia lui să văd mă învață,
Să îl percep așa cum se înfățișează.
Mulțumesc și iertare cer vietii! Este povață...