Ma lepăd iar de gândurile toate 
Sa pot să zbor în infinit
Când stelele se sting deșarte 
În zori de ziuă, adormit.

Am adunat în tot ce mă exprimă
Frustrări și traume și frici
Și le-am lăsat să mă conducă
În labirinturi tot mai mici.

În balul nopților de veghe
Când totu-n umbre se transformă
Revin la tine, nepereche,
Desprins de timp, fără de formă.

Îmi crește-n inimă speranța
La focul vieții negreșit,
Urmez un crez pe o cărare
În visul nostru regăsit.

Cuprins în totul ce există
În ploi și soare și cuvânt,
Alung cutuma devenită normă
Într-un ocean de negăsit.

Mă joc cu mine într-o lume
Ce nu ma simt că-i aparțin,
Dispar în sensuri de lumină,
Ma regăsesc sub cer senin.