Sustin de multa vreme ca Romanii si Romania sint subiect al unui razboi psihologic decalnsat inca dinainte de 1989 (evenimentele din Decembrie 1989 fiind doar o etapa intermediara a acestuia) si care are in prim plan nevoia de  acaparare a deciziei politice, economice si militare prin sacrificarea natiunii romane si aducerea ei la conditia de masa de manevra lipsita de discernamintul necesar cuprinderii ansamblului si a directiei care i-a fost harazita. Inainte de 1989 Romania avea anticorpii necesari sa lupte materializati in servicii si o conducere a statului preocupata de pastrarea integritatii, suveranitatii si independentei ca si conditie pentru evolutia normala a societatii romanesti in arealul sau, stapina pe resursele sale. Ar fi bine sa ne imaginam cum ar fi arata Romania de azi fara decretei, eu fiind unul dintre acestia. Arma demografica ataca naucitor si iremediabil stabilitatea si viitorul natiunii romane.

Prezint mai jos o sinteza, mai mult decit elocventa, a ceea ce insemna manipualre si razboi psihologic redind o parte a articolului apartinind dlui. Dorin Suciu si publicat in Revista Periscop Nr. 1 (Ianuarie-Martie) intitulat Actiunile de subversiune, dezinformare, intoxicare si manipulare folosite in razboaiele psihologice, mediatice si de imagine:

„Înainte de a continua, se impune clarificarea câtorva dintre noțiunile folosite mai sus:
– Războiul psihologic ar putea fi definit ca „Acțiune ofensivă deliberată exercitată prin mijloace politice, intelectuale și emoționale asupra conștiinței, a psihicului a moralului și a comportamentului populaței sau a forțelor armate adverse” [Serghei Kara-Murza, Manipulația soznaniem, Eksmo, Moscova, 2003, apud Vladimir Volkoff, Dezinformarea văzută din est, p. 24, Pro Editură și Tipografie, București, 2007]
– Războiul informațional constă, conform cercetătorilor în domeniu, în utilizarea ofensivă și defensivă a informațiilor. În acest război se disting trei aspecte: 1. a ști tu însuți; 2. a-l împiedica pe celălalt să știe; 3. a-l
face pe adversar să intre în posesia unor informații sau cunoștințe deformate. În acest al treilea aspect se înscriu operațiile de dezinformare, intoxicare și influență care devin tot mai virulente în condițiile în care Internetul a devenit prin excelență terenul unde războiul informațiilor își poate da frâu liber.

– Războiul mediatic și de imagine folosește tehnici ale așa-numitei propagande neagre, acel gen de propagandă care nu era folosită până de curând decât ca armă de război. Alvin și Heidi Toffler enumeră mai multe mijloace de manipulare a opiniei publice internaționale: acuzația de atrocități; dilatarea hiperbolică a mizelor; diabolizarea sau
dezumanizarea adversarului prin acuzații inventate și colportate de agenții de influență; maniheismul manifestat prin împărțirea în două tabere, a celor buni și a adversarilor cei răi; metapropaganda, adică „arta” de a discredita propaganda adversă, de a arunca suspiciunea asupra a tot ceea ce provine din cealaltă tabără. [Alvin și Heidi Toffler,
Război și anti-război, p. 64, București, Editura ANTET, 1995]
– Războiul logistic urmărește obiective în domeniul economic-financiar care să permită crearea unei economii paralele subversive. Folosește acapararea resurselor vitale ale unei țări cum ar fi bogățiile/resursele subsolului, pământul arabil, forța de muncă mediu și superior calificată.

………

Revenind la conceptele de dezinformare și intoxicare, ambele au fost studiate minuțios de Vladimir Volkoff, fost consilier al serviciile secrete franceze. Acesta consideră că dezinformarea consta in manipularea opiniilor publicului in scopuri politice, folosind «informații deturnate»” , adică tendențioase, eronate sau falsificate” . În ceea privește intoxicarea, ea este o tehnică care tinteste un grup restrins de factori de decizie si consta in furnizarea de informatii deturnate pentru a-l determina sa ia anumite hotărâri favorabile celui care practică intoxicarea [Vladimir Volkoff,
Dezinformarea – armă de război, Editura Antet, 2000, p. 22]. Deosebirea dintre cele două concepte este evidentă: intoxicarea este o  tehnica, pe când dezinformarea este o doctrina. Folosirea ei dovedește dispreț față de inamic, dar presupune și teamă. Volkoff a ajuns la concluzia că dezinformarea reprezintă rezultanta unei concepții politice: este sistematică, concepută și pusă în aplicare de profesioniști, recurge prioritar la mass-media si se adreseaza opiniei publice nationale sau internaionale.”

Articolul dui. Dorin Suciu pe care il recomand pentru a fi citit, si sigur o sa va puna pe ginduri, il gasiti aici (pagina 66):

http://acxie.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=183:revista-qperiscopq-ianuarie-martie-2017&catid=38:revista-qperiscopq&Itemid=50

Din ridurile de mai sus se desprinde o singura concluzie: sintem subiectii unui razboi psihologic organizat de servicii secrete apartinind unor state din vecinatate si nu numai, precum si a unor grupari suprastatale, de regula cele care decid presedinti, guverne, legi, tendinte, obiceiuri etc. extrem de puternice atit financiar cit si logistic si care se folosesc de companii precum cea prinsa in Romania, asasini economici si nu numai.

Va doresc numai bine tuturor!