Exista, dincolo de granita spre vest, un individ care vine din cind in cind la niste sezatori de oameni frustrati care-si numara flatulatile „telectualiste” in grup, botezind respectiva actiune scoala de vara. Macar sa fi fost sprit de vara si s-ar fi ales cu ceva! Frustrarile sint imense mai ales ca anul viitor se vor implini 100 de ani de cind unguri ramin agatati cu dinti in sirma ghipata de pe graita de vest. 100 de ani de la Marea Unirea si implinirea visului de veacuri al natiunii romane, natiune nobila care a pus piatra de temelie a umanitatii in acest colt de lume si cu influente inca tinute sub tacere in multe si divrse orzonturi fie spre miazazi sau miazanoapte. Spiritul opincii bintuie existenta orbanista pentru ca e ceva ce-l riicie dincolo de Soros si gainariile lui meschine. Ajungind aici am o dedicatie pentru micutul frustrat:

Pune, Doamne, la hotar
Monument de opincar
Nici c-o floare să n-atingi
Urma dacicei opinci

(Juramint pentur Ardeal – in interpretarea minunata a Tatianei Stepa versurile apartinind minutatului nostru poet patriot Adrian Paunescu)

Bun, aceste lucruri se intimpla, vine elementul si vorbeste de autonomie. In tot acest rasptimp SRI, stabilimentul hellvigst, doarme in izmene si numara perii de pe picioare si nu numai cu manusile de box. Pentru ca daca si-ar face datoria, l-ar fi luat pe element si i-ar fi dat un sut in fund de ar fi aterizat direct la pesta cu nasul in buda. Romania nu are nevoie de dusmani in exterior. Cei din interior isi fac treaba la marele fix, cu mare arta. Tu ce zici Hellvig?

Pina cind?

 

Va doresc numai bine tuturor!