Pacepa egal nimic!

Pacepa ramine un personaj mediocru dincolo de orice lectura simplista a realitatii. Pentru un agent cel putin dublu a avut o viata usoara si tihnita. Pentru Romania, in perioada respectiva, o tara care incerca sa rapuna influenta sovietica in interior, efectul actiunilor lui Pacepa se subscriu tradarii de tara, fiind din nefericire, cetatean roman. O greseala de altfel. Nu am informatii din interior insa ceea ce se vede din pozitia in care ma aflu, si cu ce citesc si filtrez, inteleg anumite lucruri. In 1989 eram prea tinar ca sa fiu atras de cintecul comunismului dar in acelasi prea batrin sa ma las prostit de capitalism si a sa aramda galagioasa si superficiala. Am ramas credincios lucrurilor simple enuntate pe frontispiciul acestui site. Am ramas surprins ca Lucia Hossu Longin a facut in acelasi timp si Memorialul Durerii si interviul cu acel Pacepa (oare?) pornind de lo carte de toata jena numita Orizonturi rosii. O chestie de o superficialitate gretoasa insa ridicata de autoarea interviului la titul de opera selecta. Ma amuza seriozitatea maculaturii. E ca si cum urmasul cominternistului Tisminetki, Vladimir Tismaneanu (Tismaneanu fiind nume de imprumut) ar fi capabil sa faca procesul comunismului (pe principiul ca „tiganul cind s-a vazut imparat, mai intii pe tac-sau a spinzurat”).

Pacepa, in sine, nu reprezinta nimic. Prin prisma a ceea ce a facut, evident a servit KGB-ul care si-a palsat plosnita la Washington. In plus, cei care au reabilitat specimenul si i-au permis sa-si inuseasca ce a acaparat, prin diverse metode, in timpul execercitarii functiei, ar trebui intrebati de sanatate, incepind cu cei care au propus si cei care, in final, au reabilitat un tradator. Ma refer la politic si justitie. Si uite-i cum si-au pus etichetele pe frunte! Si te minunezi si mai tare cind, un raport tesut de minti ratacite, precum acel document, denumit Raport al Comisie Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, scoate in evidenta aportul tradatorului pentru succesul din Decembrie 1989 (al KGB-ului, desigur!) considerindu-l ca avind un „rol exceptional in demascarea naturii criminale a regimului si a Securitatii”. Pai daca mergem mai departe pe firul logic, rezulta clar ca cine a propus si cine a semnat au exact aceiasi apartenenta.

Sa fie clar: tradarea ramine tradare iar reabilitarea acestuia reprezinta un act de forta si nesimtire indreptat impotriva statului roman si care se cere a fi remediat cit mai repede!

 

Va doresc numai bine!

Be the first to comment on "Pacepa egal nimic!"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*